Istoria tatuajelor
Ca si forma de arta, tatuajul este la fel de efemer ca viata insasi. El
dispare odata cu persoana care l-a purtat. Picturile din pesteri, sculpurile
si lucrarile arhitecturale au o viata mai lunga si reusesc sa transmita cultura civilizatiilor care au disparut. Ca si acestea, tatuajele spun o pevoste despre arta in general. Insa dovezile furnizate de aceste insemne sunt adeseori
respinse sau prost intelese. Existenta artei tatuajelor este brusc confirmata
de descoperirea ramasitelor umane sau a mumiilor, sau prin rapoarte ale
istoricilor si exploratorilor, cum ar fi Herodot, Marco Polo, si bineanteles James Cook.
Tatuajele evoca o serie de reactii – de la interes, uimire, admiratie, veneratie, consternare sau dezgust. Ele sunt sunt privite cu zambete sau frunti incruntate, barierele sunt judecate sau condamnate, trezind teama sau dorinta. Un tatuaj ridica intotdeauna intrebari, fie in mintea unui prieten sau a unui dusman, in mod constient sau inconstient, chiar daca persoana in cauza este educata si generoasa, sau dimpotriva limitata, care aproba sau care nu aproba. Aceste intrebari nu sunt neaparat despre tehnica, ci despre semnificatia tatuajului, scopului caruia acesta ii serveste. Aspectul cel din urma, cel mai putin important este descries cel mai putin, sau chiar deloc. Exista importante lucrari etnografice in istoria tatuajelor la oamenii primitivi, care traiau in colturi diferite ale lumii, dar numai unele aspecte ale lumii sunt descrise prin tatuaje, si nu fenomenul ca intreg. Acest lucru este datorat complexitatii acestora si faptului ca tatuajele au fost si sunt facute in toata lumea si in toate timpurile, pentru motive numeroase si variate. Darwin a scris :” Nu este natie in lume care sa nu stie despre acest fenomen”.
Tehnica prin care pigmentii sunt introdusi sub piele nu a cunoscut mari transformari in decursul istoriei. Sunt totusi, in functie de stadiul de dezvoltare si gradul de inventivitate, mari variatii in ceea ce priveste calitatea. Acest fapt se datoreaza usurintei tot mai mari cu care intrumentele de tatuat sunt folosite, si deopotriva considerentelor estetice: tatuajul trebuie lucrat in linii fine, negre si continui.
Tatuajele evoca o serie de reactii – de la interes, uimire, admiratie, veneratie, consternare sau dezgust. Ele sunt sunt privite cu zambete sau frunti incruntate, barierele sunt judecate sau condamnate, trezind teama sau dorinta. Un tatuaj ridica intotdeauna intrebari, fie in mintea unui prieten sau a unui dusman, in mod constient sau inconstient, chiar daca persoana in cauza este educata si generoasa, sau dimpotriva limitata, care aproba sau care nu aproba. Aceste intrebari nu sunt neaparat despre tehnica, ci despre semnificatia tatuajului, scopului caruia acesta ii serveste. Aspectul cel din urma, cel mai putin important este descries cel mai putin, sau chiar deloc. Exista importante lucrari etnografice in istoria tatuajelor la oamenii primitivi, care traiau in colturi diferite ale lumii, dar numai unele aspecte ale lumii sunt descrise prin tatuaje, si nu fenomenul ca intreg. Acest lucru este datorat complexitatii acestora si faptului ca tatuajele au fost si sunt facute in toata lumea si in toate timpurile, pentru motive numeroase si variate. Darwin a scris :” Nu este natie in lume care sa nu stie despre acest fenomen”.
Tehnica prin care pigmentii sunt introdusi sub piele nu a cunoscut mari transformari in decursul istoriei. Sunt totusi, in functie de stadiul de dezvoltare si gradul de inventivitate, mari variatii in ceea ce priveste calitatea. Acest fapt se datoreaza usurintei tot mai mari cu care intrumentele de tatuat sunt folosite, si deopotriva considerentelor estetice: tatuajul trebuie lucrat in linii fine, negre si continui.